Ideea contează
Scris de sept la 8:43:00 p.m.Bineînţeles că am găsit iarăşi ceva interesant.
Ediţia din Germania a Playboy s-a gândit că recoltele au nevoie de apă.
Iar ca bonus, o pisică sictirită.
Nu fac nimic remarcabil. Dar ceea ce fac este esenţial. Che Guevara
Moş Crăciun şi prietenii săi
Într-o zonă muntoasă, împodobită cu păduri de brazi...
- Fată, tu eşti cu capu', fată?- De ce, fată?- Ai tastatură neagră, fată. Tu nu ştii că nu mai e in, fată? Acu' se poartă alte culori, fată.
3, în pula mea!
"Vreau să scap de burtica ce a început să-şi facă aparenţa."
Cine poate să facă la fel? Acum, serios. Poate cineva?
Aşa arată drumul spre rai.
O poză interesantă. Poate prea interesanta.
Am făcut oarece cosmetizări la tema blogului. Am găsit una simplă (şi gratis), am aranjat-o puţin pe aici pe dincolo prin părţile esenţiale. Asta a ieşit. Nu sunt în totalitate mulţumit, dar deocamdată funcţionează.
În timp ce lucram la blog ascultam o melodie. O ştiţi, e veche, dar nu mă mai satur de ea. Nu înţeleg o iotă ce zic ăia acolo, versurile fiind în finlandeză, dar pe mine mă obsedează.
Ştiu că femeile astea sunt urâte ca naiba şi că melodia e o prostie, dar parcă nu mă pot abţine. Bine! Femeile astea sunt groaznice. Dar faza le iese bine.
Nu am cum să mai comentez nimic.
Acum 2 zile am fost la ce mai tare concert pe care l-am trăit eu până acum. L-am aşteptat ani de zile, m-am bucurat când a fost anunţat, mi-am luat bilet, am aşteptat până a sosit ziua de 23 iulie şi m-am dus la concert, am ascultat muzică bună, am ţipat împreună cu ceilalţi prezenţi şi am plecat acasă împlinit şi pe deplin satisfăcut.
Ieri dimineaţă eram pregătit să scriu un articol cât mai interesant despre concertul Metallica, să dau cât mai multe detalii şi să povestesc cum l-am trăit eu personal. Până să mă apuc de treabă, am citit ce au scris alţii (nu ca să mă inspir, ci pur şi simplu pentru că am cont de mail la un site care mă plăteşte pentru mailurile citite, şi acolo primesc blogurile pe feed). În timp ce unii povesteau despre cum au trăit concertul, bucuria vederii, sau pentru unii a revederii trupei, drumul până la Bucureşti, sau atmosfera de pe Cotroceni, cei care nu au fost (şi totuşi îi mânca undeva să scrie despre asta) spuneau că nu le place Metallica, sau rockul în general, că nu înţeleg de ce este agitaţia asta, că Metallica este de porc, că nu mai este la fel de când a plecat Newsted şi nu mai merită ascultată, că sunt expiraţi şi alte asemenea păreri.
Nu prea am înţeles de ce erau aşa de porniţi. Poate din cauza preţurilor la bilete. Ce-i drept n-au costat puţin. Dar parcă fără un sacrificiu, nu trăieşti la fel un concert. E altfel să dai toţi banii pe bilet şi să-ţi rămână bani doar de ţigări. Să n-ai de-o bere, da' când intră pe scenă trupa să cânţi până uiţi şi de sete. Eu am făcut sacrificiul. Şi a meritat pe deplin.
"Vulpea când n-ajunge la struguri, zice că-s acri." Aşa de bine au spus-o străbunii mei.
P.S. Dacă vreţi să ştiţi cum a fost, căutaţi pe Youtube că precis au filmat mulţi concertul. Oricum dacă vă interesa cu adevărat aţi fi fost acolo.
Azi am dat peste un blog foarte interesant. Noi vorbim româneşte! este un blog care conţine un singur articol. Acel articol în schimb conţine un mesaj foarte important şi anume că limba română nu trebuie distrusă. Bineînţeles că m-am alăturat şi eu acestei iniţiative pe care fără să ştiu o susţineam de multă vreme.
Mă bucur că cineva a avut o asemenea idee şi că cei care o sprijină sunt menţionaţi acolo. Bravo lor!
Poate că unii dintre voi aţi observat că în lista de linkuri din dreapta este de ceva vreme o legătură către un blog care se referă la oportunităţi de a face bani pe internet. Eu sunt pasionat, dacă pot să zic aşa, de ceva vreme de subiectul acesta. Cred că internetul oferă atât de multe posibilităţi încât poate fi chiar o sursă alternativă de venit.
Majoritatea siteurilor pe care le prezint acolo presupun diferite activităţi pe internet şi nu necesită un site personal. Dacă devii destul de bun poţi câştiga bani frumoşi şi astfel poate deveni principala sursă de venit.
Verified Money Makers este un blog scris in limba engleză unde voi prezenta siteurile la care deja am ajuns la suma minimă pentru a fi plătit şi de la care am şi primit banii. Siteurile acestea folosesc procesatoare de plăţi pe internet cum ar fi PayPal sau AlertPay. Prin faptul că am fost plătit se înţelege că banii au ajuns într-unul din conturile PayPal sau AlertPay. Am decis să scriu în limba engleză pentru că în acest fel mă adresez unui grup mai mare de oameni.
Dacă doriţi bani mai mulţi, câştigaţi uşor în faţa calculatorului, şi vreţi să vă înscrieţi pe unul din siteurile prezentate pe blog sau pur şi simplu vreţi informaţii suplimentare, lăsaţi-mi un comentariu şi vă voi răspunde. Vă urez multă baftă.
Aseară a fost B'ESTFEST AFTERSHOCK, ultima zi a ediţiei din acest an a festivalului. Cap de afiş era Judas Priest. Eram destul de ofticat că nu pot să ajung să-i văd pe viu pe celebrii "Metal Gods". Dar parcă planetele s-au aliniat şi prin bunăvoinţa unor prieteni am reuşit să stau la câţiva metri de aceşti titani.
A fost FANTASTIC. Lume multă, rockeri pletoşi, zgomot mare, mişcare, bere, ţigări, şi pe deasupra rockăreală britanică. Peste toate astea Rob Halford a făcut un gest frumos sărutând tricolorul şi mulţumind publicului.
Cam atât despre asta. Cred că trebuia să fiţi acolo.
Marţi seara am fost la un eveniment destul de rar pe la noi, şi anume 3 trupe mari au concertat în acelaşi loc în aceeaşi seară. Mai întâi au fost cei de la Iris, care au încălzit atmosfera cum numai ei ştiu mai bine. Apoi au venit Def Leppard şi au cântat pur şi simplu ROCK. Seara a fost încheiată de către Whitesnake, David Coverdale ridicându-se la înălţimea aşteptărilor. Deşi a avut scăpare, la un moment dat fiind cât pe ce să zică "Budapest" în loc de "Bucharest", prestaţia lui a fost apreciată. (Oricum eu personal nu-l consider vinovat pentru asta. Pur şi simplu vecinii noştri unguri şi bulgari au adus la ei în ţară mai des trupele mari ale lumii.)
A fost un spectacol cum nu mă aşteptam să văd în ţara noastră, iar organizarea a fost destul de bună. La capitolul muzică nu am ce să comentez pentru că numele de pe afiş spun totul.
Acolo şi-au făcut apariţia şi câteva vedete de la noi, majoritatea din domeniul muzicii. Dar ceea ce m-a surprins fost modestia lui Mircea Baniciu care a venit la zona B (unde aveam şi noi bilete) şi a asistat la spectacol din mijlocul mulţimii.
Rockerii de toate vârstele s-au delectat cu acest spectacol pe care îl meritau de ani de zile.
Astăzi nu-mi venea să cred când am auzit că Senatul a votat o lege prin care buletinele de ştiri trebuie să prezinte în egală măsură ştiri pozitive şi negative. Bineînţeles că dilema la care au ajuns şi posturile de televiziune şi care e în mintea tuturor este cine apreciază care ştiri sunt pozitive şi care sunt negative, şi mai ales pe ce criterii. Pentru prima oară în viaţa mea am avut impresia că în România s-a întâmplat ceva nefiresc, ceva totalitar.
Oricum cred că această lege vrea de fapt să scadă frecvenţa reportajelor care se referă la corupţie şi la tâmpeniile oamenilor de "bine" ce conduc statul. Adică ia mai daţi voi nişte ştiri cu serbările şcolarilor şi mai lăsaţi-l pe Băse în pace că e major şi are voie să bea cât vrea. Sau uite ce nuntă o să aibă Cristi Chivu cu pseudovedeta, cvasicunoscuta (că nu ştiu de unde Doamne iartă-mă a apărut) Adelina Elisei şi nu vă mai interesaţi atâta câte buncăre şi câte termopane are Adrian Năstate că avem noi grijă de pielea lui.
Interesant este că pe lângă televiziuni şi alte instituţii publice, printre care şi CNA, şi-au exprimat pe bună dreptate dezacordul cu privire la această lege. De aici ne putem da seama că numai capul nu a fost folosit la elaborarea şi votarea acestui act normativ.
Ultima speranţă că legea nu va intra în vigoare este decizia preşedintelui de a nu o promulga. Mai rămâne să aşteptăm şi să sperăm că atunci când legea va ajunge pe biroul său acesta să fie "lucid" şi măcar să o citească.
Ca orice posesor de blog mă mai uit şi la traficul siteului. Şi observ că nu e mare deloc. Am ajuns la concluzia că pe internet nu contează calitatea ci mult mai mult contează cantitatea. Din datele de pe trafic.ro oricine poate observa că blogurile cu cel mai mare trafic au nivelul de calitate foarte scăzut. Şi nu vreau să spun că cei de acolo scriu articole prost, ci scriu articole proaste şi care de cele mai multe ori nu au nici un mesaj real pe care să-l transmită. Sincer pe mine nu mă interesează că unu' s-a dus sau nu în ziua respectivă la şcoală, că i-a fătat pisica, că i-a picat netu', sau mă întreabă pe mine ce maşină să-şi ia, ce notă va lua la bac la română, cât de mişto îl consider (cu varianta cât de mişto o consider), sau dacă îl mai votez pe Băse pentru un nou mandat. Nu mai spun câţi nervi îmi provoacă Leapşa.
Acum un an de zile când am înţeles pe deplin ce îneamnă blogurile mă aşteptam să citesc pe blogurile la care mă abonasem articole cât de cât inteligente şi care au un mesaj de transmis. Nu a fost aşa. Am citit odată un articol care vorbea de nu ştiu ce accident ce avusese loc undeva în Bucureşti. Bun. Şi? De accidentul respectiv auzisem şi la ştiri. Deci articolu' respectiv nu avea nimic să-mi ofere. Poate dacă bloggeru' trăgea o concluzie cu privire la şoferii din România sau dădea un sfat de genul "Conduceţi cu prudenţă" aş fi avut motive să zic ca nu am pierdut vremea citindu-i opera degeaba.
Concluzia la care am ajuns este una tristă: de acum încolo voi scrie mai des pe blog deşi poate nu am nimic să spun. Poate în felul acesta voi aduce trafic pentru articolele care, zic eu, merită citite.
Nu-mi venea să cred când am văzut ieri ştirea de pe site-ul oficial Metallica, ştire care anunţa concertul de la Bucureşti. Cred că am citit textul anunţului de cel puţin 3 ori ca să mă asigur că este adevărat. Şi da, este adevărat, ei vor susţine un concert pe 23 iulie pe Stadionul Cotroceni din Bucureşti în cadrul turneului european din acest an.
Metallica revine în România la 9 ani de la primul concert de la noi din ţară. Biletele sunt relativ scumpe, dar nu ai ocazia să vezi în fiecare zi o trupă de anvergura asta pe viu.
După cum spuneam în De ce "două puncte D"?, fenomenul de instant messaging a devenit un fenomen de masă. Sunt de acord că este o formă de comunicare foarte facilă şi foarte ieftină. Mie mi se pare că este cel mai bun mod de a comunica, mai ales ca este posibilă şi comunicarea video şi transmiterea de date.
Până acum numai laude pentru instant messaging. Ei bine, eu i-am găsit o hibă: duce la asasinarea limbii române. Şi dacă nu mă credeţi, o să vă demonstrez. Iată o serie de exemple care îmi sprijină teoria.
nush = nu ştiu
k = ca, că, ok
knd = când
km = cam
kt = cât
scz = scuze
ji = şi
u = tu
me = eu
t = te
d = de
p = pe
d c = de ce
dc, dak = dacă
cik = cică
dak = dacă
mah, mha = mă
bah, bha = bă
ms = mersi
cp, qpl = cu plăcere
npc = n-ai pentru ce
bn = bine
vb = diferite conjugări ale verbului a vorbi
cmf = ce mai faci
cmz = ce mai zici
sal = salut
bft = baftă
f = foarte
nb = noapte bună
all = tuturor
draq, dreaq, dreq = dracu'
man, mane = omule
nope = nu
dap, daps, dapz, yep = da
duamne, thuamne = Doamne
poop = pup
wtf = ce naiba
dnd, dnfd = nu deranjaţi, nu mă deranjaţi, lăsaţi-mă naibii în pace
şi lista poate continua.
La acestea se adaugă folosirea grupurilor de litere "tz", "sh", "ah" pentru a exprima "ţ", "ş", şi "ă". Apoi sunt foarte frecvente erorile gramaticale, în special folosirea greşită a cratimei şi a apostrofului. Aceste două semne de punctuaţie apar când nu este cazul şi lipsesc atunci când ar trebui să apară.
Consider că limba română poate fi vorbită corect în programele de instant messaging. Mai bine să fie scrisă corect şi fără diacritice, decât să găsim monstruozităţi ca cele de mai sus. Nu este nevoie de artificii pentru a înţelege ce scrie cineva, ba mai degrabă unii se chinuie să descifreze acest cod întortocheat.
Pe lângă mesajul pe care îl transmite, acest articol este scris în memoria profesorului George Pruteanu, unul dintre ultimii apărători ai limbii române. Dumnezeu să-l odihnească.